În decembrie 1989, îndeplineam funcţia de locţiitor pentru servicii al comandantului marii unităţi dislocate în garnizoana Brăila, dar primul contact cu generalul Guşă Ştefan l-am avut în primăvara anului 1990, când am fost numit şef de Stat Major la serviciile Armatei a 2-a, dislocată în garnizoana Buzău.
L-am cunoscut pe Ştefan Guşă în anul 1972, când am fost chemat la Cluj de către regretatul general Vasile Milea, care m-a anunţat că voi fi mutat la Comandamentul Armatei a 4-a, iar în locul meu va veni maiorul Ştefan Guşă. Ne-am urcat apoi amândoi în maşină şi am venit la Turda.
În luna martie 1990, am fost înştiinţat de superiorii mei că am fost numit în funcţia de şofer al comandantului Armatei a 2-a. Surprinderea nu a fost prea mare pentru că mai lucrasem pe această funcţie cu alţi generali.
L-am cunoscut pe Generalul Ştefan Guşă în anul 1974 cu ocazia numirii sale în calitate de Comandant al Regimentului 6 Tancuri, eu deţinând la acea dată funcţia de Şef de Stat Major al Diviziei 6 Tancuri.
Într-o după-amiază din primăvara acestui an (2002), dorind să o contactez telefonic pe d-na Veronica Guşă de Drăgan, care se afla la locuinţa ei din satul Spătaru, am sunat-o la telefon de mai multe ori, dar de fiecare dată mi-a răspuns numai robotul.
Pe ofiţerul Ştefan Guşă l-am cunoscut pe când încă purtam gradul de locotenent sau poate locotenent-major. Nu-mi mai aduc bine aminte împrejurările care au făcut posibil acest lucru, ştiu însă că mi-au făcut o impresie deosebită ambiţia sa, seriozitatea, altruismul şi mentalitatea sa de învingător, care-i conferea o anumită aură de “lider”.
L-am cunoscut pe Generalul Ştefan Guşă încă de la numirea lui în funcţia de cdt. R.6 Tancuri din Divizia 6 Tc. H.C.C. – Tg. Mureş. Primele impresii care le-a făcut au fost de surprindere întrucât până atunci nu am auzit de colt. Din rândul of. tehnici, toţi credeau că nu o să facă faţă în special pe timpul Aplicaţiilor tactice când se cereau multe cunoştinţe (lucru pe hartă) de care dispuneau mai mult cei care terminau Academia generală arme .
Iniţiativa Fundaţiei "General Ştefan Guşă" de a întocmi şi edita un fond documentar, referitor la personalitatea generalului Ştefan Guşă, remarcat în calitate de comandant, stat majorist, de ce nu, gânditor şi profesor militar şi, nu în ultimul rând, un mare patriot, de numele căruia se leagă gradul înalt de ...
L-am cunoscut îndeaproape pe generalul Guşă Ştefan, oştean între oşteni, om dedicat trup şi suflet carierei militare.S-a remarcat încă de pe băncile şcolii drept un elev silitor, ordonat, perseverent, îndrăgostit de meserie, dar mai ales de tancuri – fapt ce l-a determinat să-şi perfecţioneze cunoştinţele şi deprinderile, devenind apoi inginer de tancuri şi auto.
L-am cunoscut pe Ştefan Guşă încă din anul 1970, când, la absolvirea Academiei Tehnice Militare, a fost numit comandantul Regimentului de Tancuri din Turda, eveniment unic în Armata Română postbelică, deoarece un tânăr inginer militar era numit direct într-o astfel de funcţie de mare răspundere.
Fără nici o îndoială, generalul Ştefan Guşă este una din cele mai de seamă personalităţi militare române ale secolului XX în ceea ce priveşte conştiinţa ofiţerului român în genere.
Înserând aceste gânduri despre cel care a fost marele oştean al Armatei Române – generalul Ştefan Guşă, încerc un sentiment de amărăciune, de profundă tristeţe.Acest om trebuia să trăiască, avea dreptul să se bucure de viaţă, să se bucure de roadele pe care le dobândise prin muncă, prin cinste şi corectitudine.
Este o mare bucurie şi onoare pentru mine de a răspunde invitaţiei Dumneavoastră.O fac cu mare plăcere, bineînţeles respectând anumite proporţii ale decenţei civice şi politeţii militare, având în vedere raportul existent la vremea aceea între generalul Ştefan Guşă şi maiorul Gh. Feraru.
L-am cunoscut pe locotenentul (viitorul general) Ştefan Guşă în septembrie 1962, când, după absolvirea Liceului militar „Ştefan cel Mare”, am avut şansa de a fi repartizat în plutonul de elevi pe care acesta îl comanda în cadrul Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri de Tancuri şi Auto Piteşti.
Pe generalul Ştefan Guşă am avut fericirea să-l cunosc direct încă din anii 1965-1967; după ce îndeplinise mai mulţi ani funcţiile de comandant de pluton şi de companie elevi, fusese promovat instructor la Şcoala Militară de Ofiţeri Tancuri şi Auto “Mihai Viteazul” din Piteşti, pe care o absolvise cu diploma de merit în anul 1960. Mai în detaliu l-am cunoscut din spusele cadrelor acestei şcoli.
Sunt un colonei al Armatei Române, în prag de pensionare, motiv pentru care amintirile nostalgice devin un mod de trăire a vieţii spirituale.Pornirile sentimentale cu care se abordează astfel de amintiri, la această vârstă, sunt suspectate de imaginaţii ideatice, de confuzii şi exagerări afective şi de fabulaţii în descrierea întâmplărilor. încerc să mă debarasez de aceste alunecări subiective pentru a aborda un subiect sensibil, delicat şi frumos . " Personalitatea Domnului General de Divizie Guşă Ştefan, în viziunea unui subordonat"
Primele amintiri le am de pe timpul când ne pregăteam pentru cariera de ofiţeri activi, în Şcoala militară de Tancuri şi Auto din Piteşti. Eu eram elev în arma auto, iar dânsul era „elev plutonier de batalion” în arma tancuri, cu un an de studii înaintea mea. Locţiitorul pentru învăţământ şi apoi comandantul şcolii era colonelul Milea Vasile, viitorul ministru al Apărării Naţionale şi erou al Revoluţiei din decembrie 1989.
1. L-am cunoscut pe Ştefan Guşă prin faptul că a locuit pe aceeaşi scară cu mine în acelaşi bloc.
2. Încă de la primele cuvinte schimbate mi-am dat seama că este un om deosebit, inteligent, sociabil şi foarte sufletist.
3. Toate impresiile pe care mi-le am făcut pe parcurs s-au dovedit a fi reale
Pe timpul cât am lucrat la Oradea, periodic desfăşuram pregătire în zona localităţii Cincu din judeţul Braşov; de regulă, aici ne „confruntam” cu unităţile din Turda, Tg.-Mureş. Uneori câştigam, alteori pierdeam. Victoria sau inamicul nu depindea numai de noi (a se înţelege cei care mânuiau tehnica), ci de conducerile unităţilor din care făceam parte, în speţă de justeţea hotărârilor pe care le luau.
În toamna anului 1962, l-am cunoscut pe locotenentul Ştefan Guşă, comandant al plutonului 1 tancuri, din Şcoala Superioară de Ofiţeri Tancuri şi Auto, ca fiind elev în primul an al acestei deosebite instituţii militare de învăţământ. Pe terenul de instrucţie am fost impresionat în mod deosebit de vocea celui care urma să parcurgă o carieră militară de excepţie, a celui care s-a implicat benefic în destinele întregii naţiuni.
L-am cunoscut pe generalul Guşă Ştefan încă din anii 1985 – 1986, ocazional, în curtea Academiei Militare. Mă aflam la un curs de limba germană, iar domnia sa fusese invitat să participe la unele activităţi curente, pe linie de învăţământ.
L-am cunoscut pe Ştefan Guşă în noiembrie 1957, când am fost înscrişi ca elevi în anul I la Şcoala Militară de Ofiţeri Activi Tancuri şi Auto Piteşti. Eram printre cei mai tineri din şcoală, ambii abia împlinisem vârsta de 17 ani. Fiind încadraţi în acelaşi pluton, am reuşit să ne împrietenim foarte repede, aceasta şi datorită firii deschise a elevului (atunci) Guşă Ştefan, care era “strigat” pe numele mic Fane şi, de multe ori, datorită tenului mai închis “Ţigane”.
L-am cunoscut pe Ştefan Guşă în anul 1968, la adunarea din Aula Academiei Militare cu şefii grupelor de studiu din facultăţile de arme întrunite şi cele tehnice ale academiei. Se prezentau în această adunare evenimentele care aveau loc în Cehoslovacia şi poziţia politico-militară a ţării noastre faţă de aceste evenimente. Amândoi aveam gradul de căpitan, eram în acelaşi an de studii şi eram şefi de grupe. Facultăţile pe care le urmam erau însă diferite: el la Facultatea Tehnică de Tancuri şi Auto, iar eu la Facultatea de Radioelectronică.
În perioada 1972-1980 am comandat Divizia 6 Tc. "NCC" cu garnizoana în Tg. Mureş.
În această perioadă şi-a desfăşurat activitatea în cadrul diviziei Gen. Guşă Ştefan.
În perioada 1972-1976 Maiorul Guşă Ştefan a îndeplinit funcţia de comandant al Regimentului 6 Tc.
Pe data de 23 august 1976 pentru rezultate bune şi foarte bune a fost avansat la gradul de lt. colonel.
L-am cunoscut în toamna anului 1957, după admiterea noastră în Şcoala Militară de Ofiţeri Tancuri şi Auto din Piteşti. Eram elevi adunaţi din toate colţurile ţării, o masă de anonimi timoraţi de ceea ce reprezenta, în fapt, dar şi în imaginaţia noastră, instituţia militară. Încet-încet, acomodarea inerentă pentru majoritatea dintre noi a început să se facă simţită şi, fără să ne dăm seama, din masa „informă” de tineri au început să se contureze oameni cu nume şi fizionomie distinctă.
L-am cunoscut pe viitorul general Ştefan Guşă în octombrie 1957. Reuşiserăm la concursul de admitere si începuserăm cursurile anului întâi al Şcolii Militare de Ofiţeri de Tancuri şi Auto din Piteşti. Eu la specialitatea “ofiţeri tehnici auto”, Ştefan la “ofiţeri tancuri comandă”, tactici, cum li se mai spunea pentru a-i deosebi de noi, tehnicii. Eu veneam din Bucureşti, unde absolvisem Liceul “Mihai Viteazul”.
În vara anului 1957, împreună cu bunul meu prieten Cîmpean Mircea, ambii bistriţeni, am hotărât să ne înscriem la examenul de admitere la Şcoala Militară de Tancuri şi auto Piteşti. Examenul s-a desfăşurat în cazarma fostei B. de Tancuri din Trivale, loc dealtfel pitoresc dar „cazarea” noastră s-a făcut în vechile remize în condiţiile în care într-un aşa-zis „dormitor” erau cazaţi peste 100 candidaţi. Pitorescul condiţiilor de cazare era „asigurat” şi de faptul că aveam 3 „etaje” la paturi suprapuse iar accesul la etajul superior era o adevărată aventură.
1. Oficial l-am cunoscut în 1972 când a fost prezentat în faţa cadrelor (U.M. 01291) R.6Tc. de către generalul Milea, ca fiind primul ofiţer inginer numit la comanda unei unităţi militare de tancuri din armata României. Cunoaşterea mai bună şi mai apropiată pot spune prietenească s-a făcut de-a lungul vremii, atât pe timpul activităţilor profesionale cat şi-n anturaje familiale.
Născut pe meleagurile buzoiene, în frumoasa comună Spătaru, la 17 aprilie 1940, viitorul general Ştefan Guşă a ascultat, încă de copil, o serie de poveşti despre faptele istorice petrecute pe meleagurile natale. Era fiul lui Gheorghe, om aşezat, bun povestitor, cu amintiri care de care mai interesante. Mama, Maria, care abia descifra literele buchisindu-le cu copiii pe abecedarul lor, era o gospodină neîntrecută: torcea, ţesea, cosea mai ales frumoase prosoape şi cămăşi, adevărate bijuterii ale vieţii ţărăneşti. Amândoi şi-au botezat copilul cu numele Sfântului Ştefan, care se va ridica cu propriile merite în culmea ierarhiei oştirii române.
Este foarte greu să scrii despre un om pe care l-ai iubit, l-ai apreciat şi l-ai pierdut... Punând mâna pe condei să scriu deva despre el, amintirile mă năpădesc, mă răscolesc şi chiar mă emoţionează. Trebuie să vorbesc despre colegul meu de facultate, generalul Ştefan Guşă, omul care a dat culoare, sens şi valoare promoţiei mele.
Când doreşti să schiţezi viaţa unei personalităţi este destul de greu, dar şi mai greu este atunci când trebuie să-ţi aduni amintirile despre cineva care ţi-a fost colaborator şi prieten. În acelaşi timp, este foarte complicat să defineşti personalitatea generalului Ştefan Guşă, deoarece Istoria României l-a cuprins într-o activitate foarte complexă, apreciată de cei mai mulţi care l-au cunoscut îndeaproape, dar şi controversată de unii (puţini la număr).
L-am cunoscut pe generalul Ştefan Guşă în cel puţin cincisprezece-douăzeci de secvenţe, la Regimentul 2 Tancuri (Târgu-Mureş), Divizia 6 Tancuri „Horea, Cloşca şi Crişan” (Târgu-Mureş), la Comandamentul Armatei a 4-a „Transilvania” (în 1990, când revenit de la Bucureşti, retrogradat din funcţia de şef al Marelui Stat Major), în funcţia de şef de Stat Major al Armatei a 4-a (Cluj-Napoca), unde a lucrat câtva timp, după care a fost mutat în funcţia de comandant al Armatei a 2-a Buzău.
ANUL XVI April 8, 2006
(Reîntregirea României-marturisiri, documente) - BUCURESTI 1999
În ziua de 22 decembrie ma îndreptam spre Televiziune, când, în apropiere, m-au întâlnit Liviu Petrina si Aurel Dragos Munteanu. Le-am raspuns ca voi intra în cladire. M-au întrebat daca pot sa-i iau si pe dumnealor. Eram într-o multime de tineri. În fata noastra câteva grupuri de militari. Pentru a intra în cladire existau unele dificultati.
Grupul Drăgan a luat naștere în anul 1948, odată cu înființarea ButanGas SpA în Italia. În prezent activitatea Grupului Drăgan este coordonată de Veroniki Holding, structură unică de coordonare, fondată în acest sens, în anul 2010, de către doamna Daniela Veronica Gușă de Drăgan.
© Copyright 2024 Veroniki Holding, Inc. Adresă de corespondență: Intrarea Murmurului nr. 2-4, et. 1, Sector 1, București