Martie 21, 2019 14:52:22

sitemap

 

General Stefan Gusa » Interviuri / Aparitii media » Interviuri » Interviu dat de generalul Stefan Gusa domnului colonel Valeriu Pricina

Interviu dat de generalul Stefan Gusa domnului colonel Valeriu Pricina la data de 20 martie 1990

Reporter: Domnule general Guşă, s-ar putea spune că v-am invitat la o cafea. Cafeaua este pe masa, deci invitatia este reala, dar intentia noastră este oarecum mai sus de nivelul invitaţiei prime, că să zic aşa. Să intrăm deci direct în subiect, nu cred că persoana dum-neavoastră mai necesită nişte prezentari speciale. Să refacem, asta a fost intenţia noastră în aceasta prima întâlnire, să refacem momentul Timişoara, atât cât se poate şi atât cât memoria vă ajută după momentele trăite, de mare tensiune, să putem reface acest moment atât de important, Timişoara. Dar mai întâi, cum aţi ajuns în dispozitiv acolo, la Timişoara?

General Ştefan Guşă: În data de 17 decembrie. N-am să descriu toată data de 17, toate evenimentele, toate telefoanele care s-au dat.

Reporter: Ceea ce vi se pare esenţial. Doar atât.

General Ştefan Guşă: Încep de la momentul plecării la Timişoara. În jurul orelor 14, ministrul Apărării Naţionale a primit un telefon, cred că de la fosta conducere. După primirea telefonului m-a anunţat că o să plec la Timişoara, că acolo situaţia este destul de gravă, împreună cu un grup de generali, respectiv cu generalii Stanculescu şi Chiţac, să-mi aleg o grupa de ofiţeri din Marele Stat Major, de care să mă pot ajuta în situaţia că ajung acolo să clarificăm problemele, să vedem despre ce e vorba; că vom pleca cu un avion de la Aeroportul Otopeni, de la Flotila Specială, iar că şef al acestui grup vă fi fos-tul secretar al Comitetului Central, Ion Coman, care va veni, direct, la aeroport. De ase-menea, înainte de a pleca mi-a mai spus că va merge, adică s-a stabilit la conducere să meargă şi fostul general Nuţă (adjunctul ministrului de Interne şi şef al Inspectoratului General al Miliţiei). Ne-am dus la aeroport, eu am ajuns primul până să vină ceilalti, mă rog, s-a întârziat, n-au reuşit să vină toţi ofiţerii care i-am stabilit eu, dar o parte din ei au reuşit să vină şi nu am mai asteptat. În jurul orelor 15, nu mai ştiu chiar exact, am decolat. În orice caz, cam pe la 16.30 am ajuns la Timişoara.

Reporter: Ce-ati găsit acolo? Care era atmosfera?

General Ştefan Guşă: La aeroport ne aşteptau foarte mulţi. În primul rând era locotenent colonelul Zeca, el era seful care asigura conducerea marii unităţi mecanizate, câţiva ofiţeri şi de la Interne erau. Sigur, toţi erau speriati, agitaţi, spuneau că în oraş este mare debandada, că situaţia e foarte gravă, mă rog, în primele momente nici n-aveam cum să ne edificăm prea mult. La un moment dat ni s-a anunţat de către secretarul Coman că punctul de comandă va fi la Comitetul Judeţean de Partid din Timişoara şi că acolo trebuie să ne întâlnim, dar că în drum vom trece şi pe la Inspectoratul Ministerului de In-terne. Sigur, ne-am deplasat către Inspectorat. Am ajuns acolo împreună cu generalul Stanculescu, parcă şi cu generalul Chiţac, împreună cu aghiotantul meu, am uitat să spun, cu căpitanul Gheorghe. Am găsit acolo doi ofiţeri în civil, ulterior am aflat că unul dintre ei era generalul Macri şi încă unul, care ne-au spus că situaţia este deosebit de (lipsa de auditie, n.n.).

Reporter: Deci nu-i cunoşteaţi dinainte?

General Ştefan Guşă: Nu-i cunoşteam dinainte, categoric, n-am avut ocazia să-i cunosc (lipsa de auditie, n.n.). că situaţia este deosebit de gravă, că se acţionează, că s-a incen-diat, că nu putem pătrunde, în nici un caz, la comandamentul marii unităţi. Şi atunci am spus: „Lasă, domnule, că vom pătrunde, oricum eu voi pătrunde, chiar dacă voi pătrunde cu un tanc.“ Oricum, acum mă miră invenţiile care sunt în Procesul Timişoara, sigur le revăd după două luni şi jumatate, poate că mi-au scăpat unele amănunte, dar e interesant că apar fel de fel de declaraţii ale mele, care sigur n-au fost, probabil că realitatea….

Reporter:Poate nişte interpretări.

General Ştefan Guşă: Interpretări, ştiu eu, cum s-au pus de acord. Cert e că n-am rămas decât foarte puţin, scurt, foarte scurt timp acolo. Comandantul marii unităţi era cu mine şi am plecat către Cazarma Oituz, o alta cazarmă din apropierea comandamentului diviziei să vedem dacă sunt telefoane să ne putem informa. Acolo, începuse deja să se însereze, nu erau condiţii pentru a conduce şi am hotărât urgent să mergem la comandamentul marii unităţi, la comandamentul diviziei. Lume nu am găsit în faţa comandamentului, se afla mai departe. Era o maşina care arsese în faţa comandamentului şi apartinea unuia dintre ofiţerii din comandament. În faţă mai era un fel de baracă; am înţeles după aceea că era vorba de nişte chioşcuri de librării, care practic arseseră, dar focul mai mocnea. Se auzea, într-adevăr, zgomot pe stradă. Am urcat în comandament, m-am informat, pe scurt vă spun, bineinţeles, pentru că eu unele dintre probleme le-am relatat colegilor de la zia-rul Armata poporului, sigur, cât am putut şi lor. Mi s-a spus că deja s-a tras în sus pentru că s-a încercat să se intre în comandamentul diviziei. Am rămas foarte mirat de ce în co-mandament. Intre timp, însă, am fost intrerupt de un telefon de la Comitetul Judeţean în care am fost interpelat că de ce nu mă prezint, pentru că a fost teleconferintă. De la început vreau să precizez că n-am intenţionat deloc să mă duc la Comitetul Judeţean, nu din alt motiv, dar acolo unde mă aflam erau legăturile, la divizie erau legăturile cu Ar-mata. De acolo puteam să vorbesc şi cu ministerul şi cu unităţile militare şi cu cealaltă mare unitate de apărare antiaeriană, din garnizoană, pe care le credeam, la data respec-tivă, că erau în dispozitiv. Cert este că se incercase şi se ieşise, de fapt, la unele obiective. M-au informat că multe obiective sunt păzite deja de armată, în special depozitele de ar-mament şi muniţie, care prezentau un pericol deosebit. Mă rog, au reuşit să-mi prezinte şi o harta pregatită de cei care plecaseră mai devreme. Am omis să vă spun că dimineaţa fusese trimisă o alta grupă din Marele Stat Major, formată din câţiva ofiţeri care au plecat cu avionul de dimineaţa, la Timişoara, şi care lucraseră deja. Mi-au prezentat obiectivele în care Armata era angajată, cam ce forţe au fost scoase, că deja sunt nişte morţi şi raniţi. Dar situaţia era foarte confuză.

Reporter: Deci, morţi şi răniţi, din partea trupelor noastre.

General Ştefan Guşă: Şi civili şi soldaţi raniţi, adică avuseseră deja loc nişte incidente.

Reporter: Deci, când aţi ajuns dumneavoastă acolo, deja se produseseră incidente, cu un anumit număr de morţi.

 

 

inainte »