Martie 21, 2019 14:51:45

sitemap

 

Interviul acordat de Generalul Ştefan GUŞĂ


Interviul acordat de Generalul Ştefan GUŞĂ
Bucuresti, 1993


Concluzia: diversionistii nu au avut baza de masa în rândul locuitorilor Timsoarei, dar au actionat.Dacă vroiau să-l doboare pe Ceusescu sau partidul comunist de ce au atacat Armata? N-a fost provocare? Nu viza asta atragerea Armatei în măcelul planificat? Măcelul despre care se vorbea în 22 decembrie? De 60 000 de morţi ? Dimineata de 19.12.1989 ne-a adus informaţii certe: populaţia Timişoarei se organiza în sistem revoluţionar. Cu brasarde, cu oameni de ordine, cu răspunderi precise. Eliminau dintre ei pe cei violenti, beti ori înarmaţi. Aveau revendicari clare.Hai să recunoastem nişte fapte care s-au uitat cam repede de către unii: Timişoara a început Revolutia! Este meritul lor. Faptul că initierea s-a aranjat de alţii nu intuneca cu nimic acest merit. ”

 

Reporter: “Interventia trupelor diversionişte straine este puternic contestata în Romania. Multi jurnalisti americani, francezi, belgieni, englezi, germani au demonstrat existenta trupelor de initiere sovieto-maghiare. Am multe carti şi articole pe aceasta tema. Am şi câteva videocasete. Negam ceea ce până şi unii maghiari au recunoscut oficial, ridicând un monument celor cazuti pe teritoriul românesc. Istoria nu se scrie în funcţie de orgolii şi pareri. Organele de trecere a frontierei trebuie să prezinte situaţia exacta a intrarilor de turisti din perioada 13-17 decembrie 1989. Sunt de circa patru ori mai mari decat media obisnuita pentru acea perioada anului.Pe 20.12.1989 întreaga populaţie a Timisoarei era în strada. Pasnic, cu drapele, cantând, scandand lozinci anticeauşiste. Multi au defilat pe TAB-urile noastre. Nimeni nu s-a opus. Posturi de radio străine vorbeau de mii de morţi în Timişoara. Eram acolo şi ştiam că nu era adevarat. Nu erau nici mii, nici sute. Nici chiar zeci. Erau puţini, inclusiv în rândul militarilor. Nu vreau să culpabilizez pe nimeni. Nici să disculp. Stiţi ce s-a întâmplat atunci cu Armata? Pe probe exacte? În ianuarie 1990 eram la Cluj. Am urmarit interviul dat de Petre Roman unei frumoase franţuzoaice. Printre altele afirma: ‘Atunci, blindatele au tras în plin.’ Bravo domnule! Armata fusese folosită, apoi era aruncată la gunoi. Uită Petre Roman că intrase în CC cu ajutorul Armatei. Că în acele nopţi l-a păzit Armata şi l-a hrănit Armata. Peste câteva zile Armata trebuia aruncată. Vreau să se precizeze exact câţi morţi au fost până în 22 decembrie şi câţi după. Asa vom înţelege că Fortele Armate nu au tras să ucidă. Foc de intimidare a fost. Greşeli au fost. Însă foc pentru a ucide, nu! Dacă ar fi fost foc în plin, nu pot aprecia rezultatul. Dacă aş fi dat ordin soldaţilor să tragă o singură salvă, mureau mii de oameni. Asta trebuie să se înţeleagă. O mitralieră cu cadenţa de 600 lovituri pe minut ar fi putut transforma întreaga piaţă în cimitir.Ar fi putut fi mii sau zeci de mii de morţi. Cam cum afirma la televizor ‘eroul’ Silviu Brucan. Nenorocirea e că timpul trece şi culpabilizarea a fost făcută de profesionişti ai diversiunii. ”

 

Reporter: “Razboi psihologic ?”

 

“L-am simtit pe pielea mea. De exemplu, la un moment dat tehnica de antiaeriana a descoperit ţinte aeriene în deplasare de la nord-vest către sud-est. Şi asta încă din data de 18 decembrie. Transmise din partea marii unităţi de apărare antiaeriană din zonă. ”

 

Reporter: “Din Ungaria către Romania ?”

 

“Exact. Am ridicat aviaţia în aer, însă, de îndată ce ţintele au ajuns în zona de frontieră, au virat, deplasându-se de-a lungul acesteia. Toate datele pot fi confirmate de comandantul unităţii româneşti de aviaţie care s-a pregătit de confruntare. Eram decişi să tragem. Comanda mea a fost: ‘Nimic nu trece frontiera!’ Verificasem la aviaţie: nu aveau aprobare de survol. Iar direcţia era Bucuresti. Acum însă mă întreb: oare cât de reale erau informaţiile? Incepuse diversiunea ?!”

 

Reporter: “Puteau fi şi simulatoare ? ”

 

“Puteau, însă numai cu tehnică foarte sofisticată. Asta presupune că diversiunea s-a organizat la înalt nivel. Ulterior, am simţit-o cu toţii în Bucuresti. Cu intensitate maximă, după 22 decembrie 1989. Am plecat la Bucuresti cu un AN-24, pilotat de comandantul regimentului de transport. Prin reţeaua radio a avionului am aflat că o serie de fosti ofiţeri şi generali ai Armatei s-au prezentat la radio şi televiziune cu tot felul de apeluri.M-a şocat generalul de rezerva Nicolae Militaru care apela la unii fosti comandanti, nominalizaţi expres, cu formula: ‘Opriti măcelul !’ De unde ştiuse acesta ce se întâmplase în realitate ? De ce inventase un măcel savârşit de Armata Româna ? Aşa era planul ? Ştiam sigur că la ora când elicopterul prezidential se ridicase de pe clădirea CC, nu se mai trăgea în nici un loc din ţară. Verificasem prin contactare toate armatele. Toţi mi-au confirmat că era linişte. ”

 

Reporter: “Deci aceste mesaje sunau cam diversionist ?”

 

“Nu vreau să le calific. Să le spunem bizare. Susţineau atât de insistent un măcel, incat m-au cutremurat. Lumea putea crede, putea intra în panică. În M.Ap.N, cabinetul ministrului: erau generalii Stanculescu, Hortopan, Eftimescu şi câţiva generali în rezervă. Atunci l-am văzut pentru prima data pe Kostyal. Sper că şi pentru ultima. M-a şocat lipsa de ordine militară. Mă aşteptam să găsesc ceea ce trebuia: operatori, hărţi, ofţteri. Deci, un punct de comandă la cel mai înalt nivel. ”

 

Reporter: “Cum aţi fost primit ? Vi s-a comunicat că Victor Stanculescu e noul ministru al apărării ? ”

 

“Nu, nici n-am avut timp de discuţie. Atunci au pătruns pe uşă Ion Iliescu, Petre Roman, Voican Voiculescu. Ne-am aşezat la masa de consiliu.Caseta video cu discuţiile este la Armată, la o unitate specială. ”

«inapoi inainte »