Ianuarie 18, 2019 12:09:04

sitemap

 

General Stefan Gusa » Interviuri / Aparitii media » Interviuri » Interviu dat de generalul Stefan Gusa domnului colonel Valeriu Pricina » Interviu dat de generalul Stefan Gusa domnului colonel Valeriu Pricina

Interviu dat de generalul Stefan Gusa domnului colonel Valeriu Pricina la data de 20 martie 1990


General Ştefan Guşă: Erau femei care plângeau, am văzut lozincile adevărate care se strigau: „Jos Ceausescu!“, „Vrem Libertate!“, „Vrem Democratie!“, şi atunci mi-am dat seama că asta este de fapt sensul adevărat al lucrurilor şi nu cel cu care am fost noi în-formaţi, de asta m-am convins personal la faţa locului. Le-am spus oamenilor că Armata vă pleca. Unii dintre ei, câţiva care erau mai aproape, au început să aplaude. Nu m-a sfâşiat nimeni, nu m-au linşat, aşa cum am fost prevenit la intrare de câţiva civili, chiar impiedicat să intru prima dată. Mi-au făcut culoar, m-au condus către ieşire. Am uitat să vă spun că la intrarea mea pleca Radu Balan foarte suparat: „Ce cautati cu Armata?“ Ca şi cum aş fi chemat eu Armata acolo. Mă rog. Am făcut semn militarilor imediat. Am spus: „Plecaţi imediat de aici!“ Maşina cu care venisem dispăruse, nu ştiu prin ce imprejurări, şi atunci am luat o maşina de la Gărzile Patriotice şi m-am dus la Judeţ. Trec mai repede peste.
Reporter: Da, da, chiar vă rog.
General Ştefan Guşă: La Judeţ i-am raportat secretarului Ion Coman adevărata situaţie: „Domnule, eu am fost la uzină“ „Ce-ai cautat acolo? Nu am zis să te duci tu, trebuia să trimiţi pe cineva.“ „Eu am înţeles că trebuia să mă duc eu.“ Mă rog, nu asta e important.     I-am spus: „Uitaţi ce vor oamenii aia, aia, aia.“.. „Mai, te-ai speriat de nişte femei.“
General Ştefan Guşă: De cartus, da. Mi-am dat seama că oamenii erau foarte porniţi şi mi-am dat seama că au fost şi ei atraşi într-o situaţie cu totul şi cu totul (lipsa de auditie, n.n.).
Reporter: Situaţie periculoasă.
General Ştefan Guşă: Da, sigur că da. Le-am spus că nu Armata a tras şi că vom retrage Armata.si TAB-urile de pe poduri. A fost de acord şi Coman cu asta. I-am spus că e ne-voie să le retragem pentru că n-avea rost să blocăm circulaţia. Pentru ce? Că să nu se adune oamenii? Că ne-am dat seama ce vor. Din păcate, se pare că s-a produs un incident atunci când s-a retras unul din TAB-uri de lângă intreprinderea ELBA, un soldat, prob-abil din greşeală, ar fi scăpat un cartuş. Ulterior am aflat de la nişte ofiţeri din Timişoara că nu ar fi tras totuşi din TAB, ci un alt cetăţean de pe pod. E regretabil că s-a produs şi acest incident. Cert e că în noaptea respectivă am dat ordin ca toate TAB-urile să deblocheze arterele de circulaţie, să se întărească paza neaparat la obiectivele militare, oamenii să fie liniştiţi, să meargă în mijlocul lor să li se explice, să fie liniştiti, să nu se tragă în nici un caz în muncitori. Există şi în jurnal acest lucru.
Reporter: În jurnalul de operaţii. Iertaţi-mă că vă intrerup. Un coleg mi-a povestit, apropo de acest încris din jurnalul de operaţii, că a fost martor la momentul acela şi nu numai el a fost martor la momentul când dumneavoastă ati ordonat să se inscrie în jurnalul de operaţii acest ordin, precum şi faptul că ati fi adaugat celui care scria, probabil un locotenent-major...
General Ştefan Guşă: Erau mai mulţi, niciodată n-am fost singur.
Reporter: ... „Scrie, mai, exact cum îţi spun eu, să nu se tragă cu nici un preţ, pentru că cu acest jurnal de operaţii noi vom fi judecaţi şi împuşcaţi în Piata Operei din Timişoara.“
General Ştefan Guşă: Da, vă spun de ce, că erau, erau nişte situaţii (lipsa de auditie, n.n.).
Reporter: Gindindu-vă probabil la posibilele consecinte vizavi de un asemenea ordin, pentru că în momentul acela (lipsa de auditie, n.n.).
General Ştefan Guşă: Da. Să ştiţi că trairile au fost extraordinare. Acum, la doua luni, judecam cu o alta minte. Momentele însă de atunci erau extraordinar de fierbinti şi unice, să ştiţi, pentru mine cel puţin şi cred că pentru mulţi. A doua zi am fost informaţi că se strâng muncitorii în fabrici, că încep să se strângă pe cartiere, să vină, că sunt paşnici, că au steaguri albe, steaguri tricolore. Sigur, foarte bine, n-aveam nici un fel de (lipsa de auditie, n.n.). Au mai fost câteva comenzi dimineaţa, să verifice nişte obiective, să nu ştiu ce, dar cert e moment important că lumea a început să afluiască către centru. Chiar am ordonat, îmi aduc aminte, la doua subunităţi de la paraşutişti care vroiau să blocheze chipurile primisera ordin de la marea unitate de dincolo, nu ştiu de la cine, probabil că cel care a primit o să relateze – intrarea la UMT şi am spus: „În nici un caz în faţa uzinei, în nici un caz nu daţi soldaţii jos de acolo, trageţi camioanele de-o parte şi staţi liniştiţi.“ Asa s-a şi produs de fapt, că asta e realitatea. Deci către prânz oamenii au venit în linişte. Mai mult, de ce să n-o recunoaştem şi e corect să fie aşa pentru că aşa a fost, s-a produs în fapt fraternizarea directă cu Armata, pentru că s-au urcat oamenii pe TAB-uri, au defi-lat cu ele inclusiv în faţa- după aceea am fost informat-în faţa Comitetului Judeţean, au venit pe un transportor blindat. Chiar prin faţa diviziei treceau muncitorii, elevii, studen-tii, cu steagurile, cu Armata. Era într-adevăr un moment unic şi mi-am dat seama că într-adevăr asta trebuie să fie scopul pentru care trebuie să acţioneze Armata şi nu pentru cel cu care noi fuseserăm informaţi şi cu care chiar am fost provocati, pentru că asta e reali-tatea.
Reporter: Vreau să fac o subliniere la acest moment. Asta se petrecea în ziua de 20?
General Ştefan Guşă: 20, dimineaţa, către prânz, la prânz de fapt.
Reporter: Dimineata către prânz. Se vehiculează ideea potrivit careia în ziua de 20 (idee confirmata de mai mulţi militari din garnizoană şi de la diverse unităţi) Armata se ho-tărâse să treacă total de partea revoluţionarilor din Timişoara şi chiar să apere oraşul cu orice pret, pentru că deja se auzise că existau nişte intenţii de radere a lui de pe suprafaţa pamântului. Eu mă gândesc la ordinul pe care îl dăduserăţi chiar cu câteva zile înainte, de a nu se trage, de a nu se acţiona în nici un fel.
General Ştefan Guşă: De a se apara obiectivele, de a-şi apăra armamentul să nu fie luat, de a apăra tehnica, pentru că vă daţi seama dacă încăpea pe mâna oricui ce catastrofa se putea întâmpla.
Reporter: Eu fac deci între acest moment povestit, relatat de mai mulţi ofiţeri din Timi-şoara, ordinul dumneavoastă şi funcţia pe care o aveati în momentul acela, de şef al Ma-relui Stat Major, o legatura. Mie mi se pare că atât ordinul, cât şi hotărârea celor din uni-tăţile de acolo de a se alătura revoluţionarilor, a readus unitatea în cadrul Armatei noastre. Eraţi totuşi seful Marelui Stat Major.

« inapoi inainte »