Martie 21, 2019 14:54:21

sitemap

 

General Stefan Gusa » Interviuri / Aparitii media » Interviuri » Interviu dat de generalul Stefan Gusa domnului colonel Valeriu Pricina » Interviu dat de generalul Stefan Gusa domnului colonel Valeriu Pricina

Interviu dat de generalul Stefan Gusa domnului colonel Valeriu Pricina la data de 20 martie 1990

General Ştefan Guşă: Absolut, se produseseră incidente. Da, sigur că da. Foarte greu cunoşteam situaţia pentru că trupele erau împrăştiate. De fapt, poate anticipez, s-a şi ur-mărit probabil împrăştierea asta, dacă îi putem spune aşa, dispersarea asta a nenumărate-lor forţe, peste tot, în foarte multe locuri, pe baza unor telefoane, a unor informaţii, care ulterior ne-am dat seama că multe din ele erau confuze sau unele eronate. Oricum, a fost o situaţie deosebit de neclară. Către orele 21-22, nu pot să-mi amintesc exact ora, am fost solicitat de secretarul Ion Coman să trimit două TAB-uri şi să merg şi eu cu ele, că să facem, impreună cu secretarul Comitetului Central, Ilie Matei, şi nu mai ştiu cine era acolo, să facem un tur prin oraş, să vedem ce s-a întâmplat. Am mers cu doua TAB-uri în faţa Judeţului. Nu mai era lume pe stradă, erau doar grupuri. Se vedeau, însă, cert urmele unor atacuri, ale unor devastări. Asta e realitatea. E crudă, dar asta e realitatea. Am făcut acest tur, am văzut magazinele sparte, unele incendiate. Ne-am întors, i-am lăsat la sediu şi m-am întors la comandamentul diviziei. Eu n-am mers cu TAB-ul, ci în cabina unui autocamion.

Reporter: Deci, tot decorul concorda cumva cu informaţiile pe care le aveam cu toţii, aici.

General Ştefan Guşă: Exact, pe care le aveam iniţial. Că sunt huliganisme, vandalisme, nu ştiu ce. Eram foarte nedumeriţi. I-am întrebat pe comandaţi, i-am şi chemat în acea noapte şi de fapt în fiecare seara am chemat toţi comandanţii de unităţi din marea unitate mecanizată. E adevărat că nu i-am chemat pe cei de la apărarea antiaeriană, deoarece bă-nuiam că sunt în dispozitiv, cu misiuni specifice acestor trupe. Şi ei, comandanţii, erau nedumeriţi de ce se întâmpla, că s-au încercat atacuri asupra unor depozite, dar nu de ca-tre mase, ci de anumiţi indivizi. Dar n-am înţeles ce se întâmpla de fapt. Toţi erau neclari, erau nedumeriţi.

Reporter: Adică nu s-au dus demonstranţii, cu miile, acolo, că să atace.

General Ştefan Guşă: În nici un caz. Au fost, însă, grupuri de oameni, n-am înţeles de cine dirijaţi şi în ce scop. Au făcut aceasta şi, după aceea, sigur că am realizat, mult mai târziu, de fapt o să revin şi la asta, anticipez, după aceea ne-am dat seama că s-a încercat, de fapt, o atragere a Armatei într-un măcel, la Timişoara.

Reporter: Când ati avut această imagine, de fapt?

General Ştefan Guşă: Imaginea, practic, am avut-o de-abia în seara de 18, dar, mai pre-cis, în ziua de 19, când, personal, m-am deplasat la ELBA. Trec peste nişte amănunte, vă rog să mă iertaţi, poate mai revin la ele.

Reporter: Nu-i nici o problemă, să ajungem la ceea ce este esenţial.

General Ştefan Guşă: Oricum, lumea era nedumerită, iar Armata era, vă spun, pusă într-o situaţie cu totul şi cu totul inedită. Noi n-am fost niciodată pregatiţi pentru aşa ceva şi eram toţi nedumeriţi, ce se întâmpla de fapt, cine avea aversiune împotriva noastră? Populaţia în nici un caz, soldaţii erau oameni din popor, erau unii poate chiar de acolo. Toţi ştiam că n-aveau nici un motiv, eram toţi informaţi, ştiţi foarte bine, cu alte probleme, cu alte pericole care ne păşteau.

Reporter: Se insinua o intervenţie din afară.

General Ştefan Guşă: Exact. Şi, din păcate, au fost şi aceste aspecte pe care vi le-am relatat, de acţiuni împotriva militarilor. Sigur, nu de demonstranţi şi nu de oameni, nu de studenţi, nu de elevi, ci de anumite elemente. Asta e realitatea.

Reporter: Tancuri blocate, incendiate?

General Ştefan Guşă: Au fost şi treburile astea.

Reporter: Iertaţi-mă că vă intrerup. Se vorbeşte de afluirea către Timişoara a unor unităţi de-ale noastre, de tancuri.

General Ştefan Guşă: Este foarte adevărat.

Reporter: Adevarul care este? Veneau că să acţioneze împotriva demonstranţilor sau ve-neau pe firul acestei idei care se acreditase, că se afla zona în pericol militar?

General Ştefan Guşă: Pe firul acestei idei, că zona este în pericol militar şi se trimiteau o serie de unităţi din apropiere, nu unităţi, practic erau subunităţi, asta e realitatea, au fost nişte subunităţi care veneau pentru că era pericolul pe care il ştiţi, să fim atacati de cin-eva. Nu ne gândeam că vom acţiona împotriva demonstranţilor, niciodată. Armata nu s-a gândit niciodată la asta. Unitatile au fost trimise de minister. Am fost anunţati că vine ceva de la Buzias, ceva de la Lugoj şi de la Arad. Am luat legatura cu comandanţii de unităţi din garnizoană, pentru a-i primi în cazărmi, pentru a-i caza, pentru că veneau oamenii, unii veneau noaptea, nu cunoşteau oraşul, trebuiau să trimită călăuze, se putea întâmpla orice, adică, practic, era un haos. Or, în acest haos trebuia un pic de ordine. Adică au fost nişte clipe foarte grele. Efectiv, în data de 18, n-au fost probleme deosebite, cel puţin din informaţiile pe care le primeam, decât faptul că se încercau acţiuni asupra unor depozite, pe la unele obiective. Dar, în seara zilei de 18, au fost iarăşi nişte manifes-taţii în stradă şi am fost informat de către cei care erau acolo – pentru că aveam o serie de ofiţeri de la Cercetare, de la unităţile care erau acolo şi care mă informau cu ce se întâm-pla, apoi am început să trimitem noi oameni să vadă ce se întâmpla de fapt, care e realitatea că s-a tras în zona Catedralei şi că tot în zona aceea exista un parc unde au fost arestaţi foarte mulţi. Am întrebat: „Domnule, au tras soldaţii?“ „Soldaţii au tras în sus.“ „Atunci cine a tras?“ Era foarte neclar şi nici acum nu pot să afirm cu certitudine, ar fi injust să spun că s-a tras, că au fost victime. Oricum, vreau să vă spun că în data zilei de 18 am fost informat, cred de către locotenent-colonelul Zeca, că se intentionează, că oamenii cer – au auzit în mulţime că oamenii cer să-şi vadă morţii, să-şi ia morţii lor. L-am întrebat unde sunt, unde s-au dus, dacă ştie unde. „La Spitalul judeţean“, a răspuns. Mi se părea ceva firesc. Şi, atunci, l-am sunat, la Judet, pe secretarul Ion Coman şi i-am spus: „Am informaţia că vor să-şi ceară...“ Mi-a spus că nu e treaba mea, să nu mă amestec, că n-o să-i ia atunci. Mă rog, a fost un episod care (lipsa de auditie, n.n.), mult mai târziu mi-am dat seama, după ce-am aflat ce s-a întâmplat cu cadavrele.

Reporter: Cu cadavrele, cu aducerea lor la Bucureşti.

General Ştefan Guşă: Oricum, Armata n-avea nici un interes să îşi fure cadavrele.

Reporter: Dacă ar fi existat şi dacă ar fi existat din vina noastră, fireste.

« inapoi inainte »